Mitul nr. 1 al WaT: „fac 6.000 $ într-o vară”. Hai să facem socoteala

Salut tuturor. Continuăm să publicăm rezultatele investigației noastre: Ruleta rusească a WaT (Russian SWT Roulette).

Dacă și ție ți-au promis munți de bani la WaT, ai nimerit unde trebuie. Ia un calculator și hai să desfacem împreună Miturile WaT .

Exact ce îți spune agenția, cuvânt cu cuvânt.

Sună incredibil, nu? Sună foarte bine. Sună. Acum statistica după care îți dai jos ochelarii roz:

Agenții repetă neobosit că poți câștiga 10.000 $, dar nu îți spun niciodată cât de greu e și nici ce trebuie să înduri ca să ajungi acolo. Și nu e din neatenție: pur și simplu nu intră în planurile lor. Scopul lor e să îți vândă locul și să facă milioane.

Socoteala Work and Travel USA, dolar cu dolar

Ca să desfaci mitul ăsta nu îți trebuie economie avansată: ajunge o aritmetică simplă pe 3 luni, adică 12 săptămâni de program. De ce 3 luni? În primul rând, din cauza studiilor tale și a sesiunii. În al doilea rând, pentru că sezonul turistic în Statele Unite prinde viteză în iunie și se stinge spre sfârșitul lui august. Și în al treilea rând, pentru că acolo cursurile încep după 20 august, așa că multe familii americane își încheie deja concediul. De asta studenții străini sunt necesari fix din iunie până în august. Poți ajunge mai devreme sau pleca mai târziu, sigur, dar atunci îți rămân mai puține ore și mai puține șanse la un al doilea job. Iar fără al doilea job, las-o baltă.

Mai ia în calcul ceva: socoteala de mai jos se sprijină pe statistica anilor dinainte de pandemie (înainte de 2020) și nu include inflația. Iar acolo prețurile au urcat mult mai tare decât salariile. Orice ți-ar spune agenția (ține minte: treaba ei e să îți vândă și să încaseze), inflația de după pandemie a schimbat viața în Statele Unite. Nu doar pentru nou-venitul naiv, ci și pentru americanul obișnuit: călătorește mai puțin, mănâncă mai rar în oraș și lasă bacșiș mai mic. Cum te lovește asta pe tine? Direct. Mai puțină muncă, mai puține ore, bacșiș mai mic, cheltuieli mai mari și, la final, mai puțini bani în buzunar. Așa că adaugă vreo 30 la sută la cheltuielile tale și abia atunci ai un număr onest.

Bun, hai să socotim fără inflație (~30%): pornim creierul și calculatorul.

Ce intră dintr-un singur job, pe săptămână: 320 $

Dacă ai noroc, prinzi cele 40 de ore săptămânale complete. Majoritatea firmelor limitează programul și nu te lasă să treci de 35-40 de ore. E o luptă continuă să prinzi tură. În Statele Unite sunt extrem de mulți imigranți fără acte în regulă, mai ales din America Latină, dispuși să muncească pe 6 dolari ora și uneori chiar mai puțin. Așa că nu conta pe ore suplimentare plătite cu 1,5 din tarif: e aproape imposibil. Ce o să se întâmple sigur e să îți ceară, cu toată amabilitatea din lume, să mai rămâi, și să îți plătească la tariful normal.

Să presupunem că tariful tău e de 9 dolari pe oră. Nu te bucura încă. Mai trebuie scăzut impozitul federal (minimum 10%) plus impozitul de stat (0-13%, vezi harta). După rețineri, să zicem 11% (din care cei 10% federali nu se întorc, iar ca să recuperezi partea de stat trebuie să plătești pe cineva: vezi mitul taxelor), îți rămân 8,0 dolari pe oră. Înmulțește cu 40 și ai: vreo 320 $ pe săptămână.

Merită lămurit ceva: dacă ți se oferă un tarif orar mai mare în alt stat, ține minte că toate cheltuielile tale cresc în aceeași proporție. Un salariu în sud, să zicem în Alabama sau Texas, e mai mic decât în nord-est (Massachusetts sau New Jersey), dar cazarea, mâncarea și restul costă și ele mai puțin în Alabama. De fapt, salariul din oferta de muncă funcționează ca un termometru al costului vieții din fiecare stat: compară cât se plătește pentru același post de cameristă în locuri diferite și vezi unde se cheltuiește mai mult. Nimeni în Texas sau în Alabama nu plătește 11 dolari pe oră unei cameriste fără experiență; astea sunt gogoși, deși e adevărat că acolo se trăiește mai ieftin. Aceeași logică se aplică și celorlalte joburi de la WaT.

Iar economia nu iartă: dacă urcă salariul minim din stat, urcă și prețul la tot restul. Se scumpesc chiria, mâncarea, transportul și serviciile. Mai jos îți lăsăm salariile minime pe state, ca să te orientezi.

Experiența arată că tariful real pe care ajunge să îl încaseze studentul e de obicei cu douăzeci și cinci până la cincizeci de cenți sub cel scris în ofertă. Pare puțin, dar pe toată vara se face o sumă urâtă. În plus, nu toți angajatorii declară corect situația fiscală a participantului, iar asta umflă reținerile scăzute din fluturașul de salariu. Și trebuie spus: există angajatori americani care profită de faptul că studentul străin nu cunoaște legea locală și îi trag rețineri în favoarea lor cu toată liniștea. Pe urmă fac mutre mirate și se prostesc. Dacă te așezi și verifici pe îndelete un fluturaș de salariu de la WaT (taxe, tarif orar, ore înregistrate), aproape niciodată nu iese ce ți s-a promis. Participantul nu observă, observă prea târziu sau pur și simplu nu poate face nimic. Au fost cazuri de studenți care au primit fluturașul de salariu pe zero.

Altceva: grila de salarii a programului e îngustă, pentru că regulile permit să fii angajat doar pe poziții de bază, necalificate și de muncă grea. Explicăm în detaliu în mitul carierei. Normal e să fii angajat pe salariul minim plus un dolar, doi pe oră. De aceea, orice job pe care o agenție ți-l oferă cu peste 13 $ pe oră ar trebui să aprindă un beculeț: ori e un stat extrem de scump, ori e muncă neautorizată care îți poate aduce probleme serioase, inclusiv închisoarea, ori iar îți vinde agenția gogoși.

Ce iese, pe săptămână: peste 200 $

În plus, de la aeroportul de sosire trebuie să ajungi cumva la locul de muncă, și înapoi: 200-400$. Iar din 2018 e obligatoriu să depui declarația de impozit americană după ce te-ai întors deja acasă. Agenția nu îți pomenește asta înainte să plătești; după, da, și te mai și sperie cu ea. Indiferent cât ți-au reținut, tot va trebui să scoți bani pentru procedura de recuperare. Și nu e rar ca studentul să rămână dator la impozitul federal. Hai să fim optimiști și să punem restul cheltuielilor la 30$ pe săptămână în medie.

Acum înmulțește averea asta cu 12 săptămâni: 12×120 = 1.440 $ pe toată vara

Părinții de obicei nu primesc nimic, pentru că odraslele lor responsabile preferă să călătorească și să se afișeze cu ultimul iPhone. Liniștiți-vă, părinți: uitați de cele trei mii de dolari ale voastre, oricum știați că nu îi mai vedeți.

Iar în loc de cele 10 mii de dolari promise, studentul naiv se întoarce cu buzunarele goale și cu un iPhone. Pe care, apropo, de obicei îl vinde luna următoare, pe bani gheață.

Și gata: aritmetica asta de clasa a patra desface mitul câștigului „mediu și ușor” de 5.000 $ și pe cel al aproape cosmicilor 10.000 $.

Să tragem linie

Urmând aceeași logică, am făcut două tabele cu soarta financiară probabilă a unui participant la WaT. Socoteala e simplă și o poți reface chiar tu.

Primul tabel calculează cât câștigă un participant pe vară, după ce se scad cheltuielile indispensabile ca să trăiești în Statele Unite. Al doilea estimează randamentul drumului, adică ce rămâne după ce scazi costul total al programului.

Datele de pornire sunt mai jos. Sigur, fiecăruia îi va ieși puțin diferit: unul plătește mai mult impozit, altul plătește mai puțin pe cazare. Mai jos e scenariul mediu și tocmai de aceea o estimare destul de bună pentru majoritate.

Acum ia-ți oferta de muncă, uită-te la tariful tău și la orele săptămânale și găsește-te în tabele. Dacă în al doilea cazi în zona roșie, programul nu se amortizează și te întorci dator. Dacă nimerești în verde, felicitări sincere.

Da, socoteala are presupuneri și simplificări. Dar arată foarte bine realitatea deloc strălucitoare a programului.

Post-scriptum de la cei care au fost deja

Ține minte că Work and Travel USA e o afacere de multe milioane, iar pentru banii ăștia agențiile sunt gata de orice. Merge orice: interviuri false, recenzii și comentarii inventate, pagini umflate cu urmăritori cumpărați, site-uri făcute la comandă, „recomandări” plătite de la persoane cunoscute, cărți semnate de „studenți” care nu există. Promoțiile de tipul „adu cinci prieteni și pleci gratis” sau „adu un prieten și iei 50$” sunt exact aceeași bucătărie: participantului care umblă și spune minunății printre colegi agenția îi plătește comision pentru fiecare client nou sau îi face reducere la procedura de recuperare a taxelor. Pe scurt, oameni de publicitate care folosesc toate trucurile meseriei. Și asta e doar o mostră. Scopul e să vândă locuri la WaT, să vândă oricum.

Pe hârtie și în prezentare totul arată frumos. În viața reală trebuie plătit pentru tot, peste tot, și nu puțin. Și nu plătești în lei, în hrivne sau în tenge: plătești în dolari. Așa că trezește-te și măsoară bine. Să trăiești în Statele Unite din salariul minim al unui participant la WaT e, ca să spunem blând, urât. Da, mereu poți mânca de la cel mai ieftin magazin sau la cantine de caritate și să dormi câte cinci într-o cameră. Dar e o afacere proastă din orice unghi: ori nu îți scoți banii, ori muncești ca un cal și trăiești înghesuit toată vara. Ține minte asta. Decizia e a ta și îți dorim sincer succes. Ne pare rău că îți stricăm visul.

Din curiozitate, întreabă un american cât câștigă pe oră. Ei, apropo, râd pe înfundate de J-1 și îi consideră oameni ușor de convins. O să înțelegi repede că ție ți se plătește o nimica toată. Și fix de aceea te angajează: forța de muncă ieftină, ascultătoare și fără drepturi prinde bine oricui. Aici nu e niciun mister: e pus la punct de ani de zile.

Mențiune separată pentru povestea cu salariile mari pentru fete. În practică, mai mult de o participantă ajunge să „plătească” costul programului cu propriul corp și să cadă, de fapt, în prostituție. De aceea, oameni buni: orice promisiune peste 5.000 $ trebuie privită cu lupa. Tot ce trece de atât merită o doză sănătoasă de neîncredere. Ori sunt recenzii plătite de agenție, ori sunt bani dintr-o muncă interzisă, ori participantul a trăit și a muncit în condiții de sclavie. E de ajuns să treci peste socoteala de mai sus ca să vezi că, pentru un student obișnuit, să treci de cinci mii de dolari nu e deloc ușor.

Trebuie spus și că socoteala și statistica de mai sus vin din epoca roz de dinainte de pandemie. După coronavirus multe s-au schimbat, și în rău. Experiența arată că din vara lui 2020 să câștigi bani și să îți scoți costul programului a devenit vizibil mai greu, din motive evidente. Acum în Statele Unite sunt foarte mulți localnici fără muncă, iar lucrătorii străini nu îi mai lipsesc chiar atât de mult nimănui. Sunt mult mai puțini turiști, ceea ce a lovit sectorul de servicii, adică fix acolo unde muncesc participanții la WaT. În plus, costul programului și toate cheltuielile legate de el au crescut serios, ceea ce a scufundat randamentul drumului. Și cel mai important: s-a schimbat definitiv capul consumatorului american, din cauza scăderii veniturilor, a inflației și a datoriilor. Azi călătoresc mai puțin, ies mai rar la restaurante și în parcuri și, evident, lasă bacșiș mai mic. Totul destul de logic și de previzibil. Rezultatul: să îți scoți banii plătiți e azi mult mai greu. Așa că nu te lăsa dus de promisiunile roz ale agențiilor, care continuă să promită munți de bani. Treaba lor e alta: să facă milioane de pe tine.

Întrebări care ne vin mereu

Oferta mea plătește mai mult decât cea din exemplu. Deci merită?

Poate, dar fă socoteala cu numerele tale înainte să sărbătorești. Un tarif mai mare vine aproape întotdeauna dintr-un stat unde viața costă mai mult, așa că surplusul se duce oricum pe cazare și mâncare. Pune-ți tariful, orele și săptămânile în calculator și uită-te la rezultatul final, nu la salariul brut.

Și dacă îmi găsesc un al doilea job?

Ajută, și de aceea mulți încearcă. Dar nu vine singur: trebuie căutat deja acolo, sponsorul trebuie să îl aprobe, iar procedura asta costă și ea. Adaugă că somnul și mâncarea nu se negociază. Pune la socoteală al doilea job când e deja semnat, niciodată înainte.

Agenția îmi arată participanți care au câștigat mult. Mint?

Nu neapărat mint: aleg. Oamenii ăia există și sunt fix excepția de care are nevoie reclama. Întreabă mereu de medie, nu de campion; și întreabă ce program, ce al doilea job și ce condiții de cazare au fost în spatele cifrei aceleia.

Recuperarea taxelor nu repară socoteala?

Nu o repară. Partea federală nu se întoarce, procedura se plătește, iar declarația e obligatorie chiar dacă nu primești nimic. E un subiect întreg: îl desfacem în mitul recuperării taxelor.

• Mitul englezei la WaT
• Mitul carierei profesionale la WaT
• Mitul recuperării taxelor
• Mitul asigurării medicale
• Mitul schimbului cultural
• Interviul de viză J-1 și peste 100 de întrebări frecvente despre Work and Travel USA
• De ce își duc studenții mâncare din țara lor în Statele Unite?
• Sex, bani și Work and Travel USA. Partea întâi
• Sex, bani și Work and Travel USA. Partea a doua
• Cronica unei plecări la WaT
• Decese și agresiuni sexuale asupra participanților la Work and Travel USA
• Ruleta rusească a WaT
• Angajatorii americani: cum fac bani de pe participanții la Work and Travel USA
• Recenzii reale ale participanților la Work and Travel USA
• Cum le-a mers studenților în timpul pandemiei
• Procesul colectiv împotriva Work and Travel USA
• Cât costă cu adevărat programul Work and Travel USA?
• Cât câștigă agențiile și sponsorii Work and Travel USA?
• Capcana WaT: studenți care au luat 30 de ani de închisoare americană
• Cu ce preț se scurg datele personale ale studenților
• De ce nu pleacă vest-europenii cu Work and Travel USA
• Programul J-1 Internship: merită sau e altă înșelătorie?
• Cum funcționează pe dinăuntru agențiile Work and Travel USA
• Și multe alte mituri și adevăruri despre Work and Travel USA, plus categoriile de participanți la program.
• Câștigă ceva făcând ceva bun: spune-ți experiența și primești bani pentru publicare.

Precizare juridică

Acest text și orice informație de pe acest site au exclusiv scop informativ general și se adresează persoanelor de peste 18 ani. Nici acest text, nici informațiile de pe acest site nu își propun să ofere consultanță juridică sau recomandări profesionale. Deși autorii au depus toate eforturile rezonabile pentru un conținut exact, autorii, distribuitorii și deținătorii de drepturi nu își asumă nicio răspundere pentru omisiuni, erori sau inexactități. Opiniile exprimate pot aparține persoanelor intervievate și nu neapărat autorilor, distribuitorilor sau deținătorilor de drepturi. Orice informație de pe acest site se poate schimba fără preaviz, iar autorii, distribuitorii și deținătorii de drepturi nu își asumă nicio răspundere pentru actualizarea sau menținerea ei în vigoare. Se respinge de asemenea orice garanție implicită de potrivire pentru un scop anume, iar în niciun caz nu se asumă răspunderea pentru pierderi sau neplăceri rezultate din folosirea sau nefolosirea acestor informații. Dacă decizi să aplici ideile sau informațiile de aici, îți asumi răspunderea totală pentru faptele tale. Nu trebuie să acționezi și nici să te abții de la a acționa pe baza acestor informații fără să consulți întâi un specialist. Mulțumim.

Ruleta rusească a WaT: investigația noastră despre programul Work and Travel USA